Povestea vasului crăpat

O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băț, si le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect și tot timpul aducea întreaga cantitate de apă.

La sfârșitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas și jumătate de apă. Bineînțeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rușine cu imperfecțiunea sa, și se simțea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!

După 2 ani de așa zisă nereușită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor: “Mă simt atât de rușinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”
Bătrâna a zâmbit, “Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, insă pe cealaltă nu?” Asta pentru că am știut defectul tău și am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, și, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori și decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost așa, n-ar mai exista aceste frumuseți care improspătează casa.”

Morala

Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însă crăpăturile și defectele ne fac viața împreună atât de interesantă și ne răsplătesc atât de mult!

Trebuie să luăm fiecare persoană așa cum este și să căutăm ce este bun în ea. Deci nu uitați să mirosiți florile de pe partea voastră a drumului!



Parerea ta conteaza!