Străinul şi câinele

Pe o bancă în parc stătea un domn, iar lângă el era un câine . Un străin a trecut pe acolo şi îl întreabă: Câine dumneavoastră mușcă?

Nu, răspunde domnul. Aşa că străinul s-a aplecat spre câine să îl mângâie, şi câinele l-a muşcat.

Parcă ai spus că nu mușcă?, a spus acesta nervos. Celălalt îi răspunde cald.

Păi acela nu este câinele meu!



carturesti.ro%20


artaceaiului.ro



Câinele însoţitor pentru nevăzători

În timp ce îşi plimba câinele Chihuahua, un băiat observă cum un altul intră într-un magazine de dulciuri împreună cu câinele lui, un Labrador mare şi frumos. Din interior se aude imediat şi vocea vânzătorului care îi spune acestuia că nu are voie să intre cu câinele în magazin.

Stăpânul Labradorului îi spune că acela este de fapt un câine însoţitor pentru nevăzători.

Vânzătorul i-a cerut atunci scuze şi i-a oferit o mică trataţie din partea lui pentru gafa pe care tocmai o făcuse.

Băiatul de afară a observat întreaga scenă şi s-a gândit că şi el poate face la fel. Aşa că a intrat în magazine, împreună cu Chihuahua, iar vânzătorul îi spune şi lui că nu are voie să intre cu patrupedul în magazin.

Băiatul i-a dat imediat replica: este câinele însoţitor pentru nevăzători.

Suspicios, vânzătorul îi spune: Nu cred aşa ceva. Câinii Chihuahua nu sunt folosiți drept câini insoțitori.

Băiatul a tăcut câteva secunde după care spune: Poftim? Mi-au dat un Chihuahua?

 



carturesti.ro%20


artaceaiului.ro



Creativitatea te ajută să depăşeşti situaţii complicate

Într-un mic orăşel italian, în urmă cu câteva sute de ani, un proprietar al unei mici afaceri a luat împrumut o sumă mare de bani de la un individ dubios, destul de bătrân şi deloc atrăgător care însă o plăcea pe fiica sa.

Bătrânul i-a propus micului afacerist un târg care ar fi putut să îl scape complet de datorie. Prisoare lui presupunea ca datoria să fie complet ştearsă dacă fiica afaceristului se va căsători cu el. Individul care îi oferise o suma mare de bani avea deja planul făcut: urmă să pună într-o pungă două pietricele, una albă şi alta neagră.

Fiica afaceristului trebuia apoi să bage mâna în pungă şi să scoată o piatră. Dacă o scotea pe cea neagră, datoria era ştearsă, dar individul bătrân şi dubios avea să se căsătorească cu ea. Dacă scotea pietricica albă, datoria era de asemenea ștearsă, dar fata nu ar fi fost nevoită să se căsătorească cu el.

În timp ce stătea pe o potecă plină cu pietricele în grădina părintelui fetei, bătrânul s-a aplecat şi a luat de pe jos două. În acel moment fata îl urmărea atentă şi a observat că acesta a ales de jos două pietricele negre pe care le-a băgat în pungă. Apoi, individual îi cere fetei să aleagă din pungă o piatră.

Fata ar fi avut acum trei opţiuni: să refuze să aleagă o piatră din pungă, să scoată ambele pietricele şi să îl acuze de înşelătorie sau să scoată o piatră din pungă, ştiind că este neagră şi să se sacrifice căsătorindu-se cu el pentru a-şi scapă tatăl de datorie.

Fata a scos o pietricica din pungă şi înainte să se uite la ea a scăpat-o “accidental” pe jos în mijlocul potecii pline de alte pietre. Atunci îi spune celui care îşi dorea să o ia de soţie: “ Câtă stângăcie din partea mea. Dar nu contează, dacă te uiţi la piatra care a rămas în pungă ai să îţi dai seama ce culoare avea cea pe care am scăpat-o.”

Pietricica rămasă în pungă era evident neagră şi în felul această fata şi-a scăpat tatăl de datorie, fără să mai fie nevoită să se căsătorească.

Morala: Cu puţină creativitate, întotdeauna este posibil să depăşeşti o situaţie complicată. Important este să nu rămâi blocat  doar la opţiunile pe care crezi că le ai.



carturesti.ro%20


artaceaiului.ro



Cât de mult contează încurajarea

Un grup de broaşte traversa o pădure şi la un moment data, dintr-o întâmplare nefericită, două dintre ele au căzut într-o groapă adâncă.

Toate celelalte broaşte au înconjurat groapa şi când au văzut cât este de adâncă şi-au spus că cele două nu mai au cum să scape cu viaţă de acolo.

Cele două broaşte au ignorat comentariile care se auzeau de pe margine şi încercau să iasă afară. Broaştele care erau la marginea groapei strigau la ele să renunţe, pentru că nu mai au nicio şansă de supravieţuire.

În cele din urmă, una dintre broaşte a luat în serios ce strigau cele de afară şi a renunţat, găsindu-şi foarte repede sfârșitul în groapă.

Cealaltă broască a continuat să sară cât de tare putea, în ciuda strigătelor care se auzeau. Broasca se străduia să sară şi mai tare şi în cele din urmă a reuşit. Când a ieşit afară, broaştele de pe margine au întrebat-o: Nu ne-ai auzit?

Dar broasca le-a spus că nu auzea nimic din ce îi spun şi a crezut tot timpul că o încurajează.

Morala

Există o diferenţa mică între viaţă şi moarte, între a continua şi a renunţa. Un cuvânt de încurajare cuiva care este jos îl poate ridica şi îl va ajuta să răzbată.

Un cuvânt distructiv cuiva căruia este la pământ îl poate doborî definitiv.

Fiţi întotdeauna atenţi la cuvintele pe care le rostiţi. Puterea cuvintelor este greu de înţeles, dar un cuvânt de încurajare poate face miracole. Oricine poate rosti cuvinte care îi pot face pe alţii să renunţe. Cei care îşi fac timp şi au răbdare să îi încurajeze pe semeni lor sunt cu adevărat oameni speciali.

 



carturesti.ro%20


artaceaiului.ro



Cele şapte minuni

Ana era o fetiţă de 9 ani care trăia într-un sat. Fetiţa terminase clasa a IV-a şi aflase cu bucurie că a fost admisă în clasa a V-a la una dintre cele mai bune şcoli din oraşul învecinat. În prima zi de şcoală, Ana a mers în grabă spre autobuz, nerăbdătoare să ajungă la şcoală.

Când a ajuns, fetiţa a cerut câteva indicaţii altor elevi pentru a reuşi să ajungă în clasa sa. Pentru că Ana era îmbrăcată modest şi ştiind că este dintr-un sat mic, copiii au început să râdă de ea. În scurt timp, a venit şi profesorul şi le-a cerut tuturor să facă linişte.

Profesorul le-a prezentat-o elevilor pe Ana şi le-a spus că ea le va fi colegă de acum înainte. Ora a început şi profesorul le-a cerut elevilor să fie pregătiți pentru un test de câteva minute. El le-a cerut atunci copiilor să scrie care sunt cele şapteminuniale lumii.

Toţi copiii au început să scrie repede. Ana însă scria mult mai încet decât colegii săi.

După ce toţi copiii au predat foaia, mai puţin Ana, profesorul a venit lângă fetiţă să vadă dacă s-a întâmplat ceva. “Nu-ţi face griji, Ana. Scrie ce ştii, restul elevilor au terminat atât de repede pentru că au învăţat despre ele în urmă cu două zile.”

Atunci, Ana îi spune profesorului: “Mă gândeam că sunt atât de multe lucruri şi e greu să aleg doar şapte.” Apoi i-a înmânat foaia profesorului.

Profesorul a început să citească cu voce tare răspunsurile copiilor şi majoritatea erau corecte: Mare Zid Chinezesc, Coloseumul, Stonehedge, Marea Piramidă din Giza, Turnul din Pisa, Tajmahal, Grădinile suspendate din Babylon şi tot aşa.

Profesorul era fericit că elevii au ţinut minte tot ce i-a învăţat. Când a ajuns la răspunsurile Anei a început să citească: Cele şapte minuni sunt – să poţi să vezi, să poţi să auzi, să simţi, să râzi, să gândeşti, să fii bun, să iubeşti!

Profesorul a rămas uluit, iar toată clasa a amuţit. Astăzi, o fetiţă dintr-un mic sat uitat de lume le-a reamintit care sunt cele mai importante daruri pe care fiecare dintre noi le-a primit şi care sunt adevărate minuni.



carturesti.ro%20


artaceaiului.ro



Testul lui Socrate

În Grecia Antică, Socrate era recunoscut că fiind deținătorul unor cunoștințe cu adevărat valoroase. Într-o zi, marele filosof s-a întâlnit cu un cunoscut, iar acesta din urmă îi spune: “Știi ce tocmai am auzit despre prietenul tău?”

“Stai un minunt”, spune Socrate. “Înainte să îmi spui ceva va trebui să treci un mic test. Se numește testul cu trei filtre.”

“Trei filtre?”

“Exact!”, a spus Socrate. “Înainte să îmi vorbești despre prietenul meu, ar fi o idee bună să stai puțin și să filtrezi ceea ce urmează să îmi spui. De aceea se numește testul cu trei filtre. Primul filtru este Adevărul. Ești absolut sigur că urmează să îmi spui ceva adevărat?”

“Nu”, a spus bărbatul.” De fapt, este ceva ce am auzit…”

“In regulă”, a spus Socrate. “Deci nu știi dacă este adevărat sau nu. Acum să trecem la următorul filtru, filtrul Bunătății. Este ceva bun ceea ce urmează să îmi spui despre prietenul meu?”

“Nu, din contră.”

“Deci”, continuă Socrate, “vrei să îmi spui ceva rău despre el, dar nu ești sigur că e adevărat. Totuși, poți să treci testul, pentru că a mai rămas un filtru: filtrul Utilității. Ceea ce urmează să îmi spui despre prietenul meu îmi va folosi la ceva?”

“Nu, nu neapărat.”

În concluzie, Socrate îl întreabă pe interlocutorul său: “Atunci, dacă ceea ce vrei să îmi spui nu este nici adevărat, nici bun și nici măcar folositor, de ce să îmi mai spui?”.

 



carturesti.ro%20


artaceaiului.ro



Mâna maestrului

Dorind să îl încurajeze pe fiul ei să facă progrese la pian, mama l-a dus pe acesta la concertul unui faimos pianist, Paderewski.  După ce și-au ocupat locurile în sală, mama a văzut o cunoștință în public și s-a dus să o salute.

Pentru că era ocazia perfectă să exploreze minunățiile pe care o sală de concerte le poate ascunde, băiețelul s-a ridicat de pe locul lui și a ajuns până în dreptul unei uși pe care scria: “Intrarea interzisă”.

Când luminile din sală s-au stins și concertul era pe cale să înceapă, mama s-a întors la locul său și a descoperit că băiatul lipsește. În acel moment, cortina s-a ridicat, iar reflectoarele s-au îndreptat spre pianul impunător de pe scenă.

Mama a fost uimită să vadă că la pian stătea chiar fiul ei. Băiatul a început să cânte, doar că audiența a reacționat imediat iritată de gestul copilului. “Luați băiatul de acolo?”, “Cine vine la concert cu copilul?!”.

Când Paderewski a auzit rumoarea din sală,  s-a grăbit imediat spre scenă. Realizând ce se întâmplă, acesta s-a apropiat de pian și a început să improvizeze ceva alături de băiatul care se străduia să cânte bine la pian. În timp ce cântau împreună, Paderewski îi șoptea continuu băiatului: “Continuă, nu renunța, nu te opri!”

Astfel, împreună, maestrul și băiețelul au transformat o situație stânjenitoare într-o experiență creativă minunată.  Audiența asculta fascinată!



carturesti.ro%20


artaceaiului.ro



Și tu poți să schimbi lumea

În fiecare duminică dimineață alerg în parcul de lângă casă.  Într-un colț al parcului se află un lac. De fiecare dată când alerg, văd o doamnă în vârstă care stă pe marginea lacului și are lângă ea o colivie de metal.

Duminica trecută curiozitatea m-a împins să intru în vorbă cu doamna respectivă. Când m-am apropiat de ea, am realizat că nu era o colivie de metal lângă ea ci o mică capcană. Acolo erau trei țestoase, nevătămate, care mergeau agale prin capcană. Bătrână ținea o a patra țestoasă în poală și cu un burete îi curăța cu grijă carapacea.

“Bună ziua!”, am spus. “Vă văd aici în fiecare duminică dimineață. Dacă nu va supără curiozitatea mea, mi-ar plăcea să știu ce faceți cu aceste țestoase.”

Femeia a zâmbit. “Le curăț carapacea”, a spus. “Tot ce e pe carapacea unei țestoase, alge sau alte gunoaie, reduce abilitatea ei să absoarbă căldura și o împiedică să înoate. Iar în timp carapacea se corodează și se subțiază.”

“Wow! Foarte frumos din partea dumneavoastră!”, a spus.

Femeia a continuat: “ În fiecare duminică dimineață, petrec așa câteva ore, relaxându-mă lângă lac și ajutându-le pe aceste mici țestoase. Este modul meu de a face o diferență.”

“Dar cele mai multe țestoase trăiesc toată viață lor cu alge și gunoaie atârnate de carapace, nu-i așa?”, am intrebat.

“Ba da, din păcate!”, a răspuns femeia.

“Atunci, nu credeți că timpul dumneavoastră ar putea trece altfel? Adică, mă gândesc că eforturile pe care le faceți sunt de apreciat, dar sunt o mulțime de țestoase care trăiesc peste tot în lume. Și 99% dintre ele nu au noroc ca niște oameni drăguți precum sunteți dumneavoastră să le ajute și să le curețe carapacea. Așa că…nu va supărați…dar cum credeți că prin acest efort faceți o diferență?”

Femeia a zâmbit, apoi s-a uitat la țestoasa pe care o avea în poală, i-a îndepărtat și ultima urmă de alge de pe carapace și spune: “ Draga mea, dacă acest mic animăluț ar putea vorbi, ți-ar putea spune că tocmai ce am făcut toată diferența din lume.”

Morala: Și tu poți schimbă lumea – poate nu pe toată odată, dar cu câte o persoană, un animal, o faptă bună la un moment dat. Trezește-te în fiecare dimineață și gândește-te că prin ceea ce faci și tu poți face diferența în lume. Și așa va fi.



carturesti.ro%20


artaceaiului.ro



Dilemele puiului de cămilă

Un pui de cămilă și mama sa stăteau de vorbă. Puiul o întrerupe pe mama să la un moment dat și îi spune: “Mamă, pot să îți pun niște întrebări?”. Mama îi spune: “Sigur, dragul meu, e ceva ce te supără?”.

Puiul îi spune: “De ce noi cămilele avem cocoașă?”.

Mama cămilă îi răspunde: “Vezi tu, fiule, noi suntem animale care trăim în deșert, avem nevoie de cocoașă pentru a păstra apa și toată lumea știe că nu supraviețuim fără apă.”

Apoi, puiul de cămilă spune: “Bine, atunci de ce avem picioarele atât de lungi și rotiunjite?”.

Mama îi spune: “Fiule, în mod evident picioarele noastre ne ajută să mergem prin deșert. Cu picioarele astea ne putem mișca fără probleme, mai bine decât oricine altcineva.”

“Dar de ce avem gene atât de lungi, mamă? Uneori nu văd bine din cauza lor.”

Mândră, mama îi spune: “Fiule, aceste gene lungi ne protejează ochii de nisip și vânt.”

După ce s-a gândit câteva minute, puiul de cămilă spune: “Am înțeles. Avem cocoașa pentru a ține apa în ea când suntem în deșert, picioarele le avem pentru a merge cu ușurință, iar genele ne protejează ochi de nisipul din deșert, atunci ce căutăm noi la ZOO?”

Morala: Abilitățile, calitățile, cunoștințele și experiențele noastre ne sunt folositoare doar atunci când suntem la locul potrivit.



carturesti.ro%20


artaceaiului.ro